Ivanna Ravac pune muzică la Noaptea albă a fotografiei

noaptea-alba-a-fotografiei

Credeai că Bucharest Photo Week înseamnă doar expoziții și ateliere? Ei bine, află că anul acesta organizam, alături de ANAV și „NOAPTEA ALBĂ A FOTOGRAFIEI”.

Pe 15 septembrie te așteptăm la mai multe expoziții și vernisaje în diverse locații, după cum urmează:

ORA 19:00 Gallery Cafe – Expoziție – Privește dincolo de reflexie, Irina Gache și Alexandra Crisbășan.

Pe pereții de la Gallery Cafe veți mai regăsi și Expoziție Andrei Baciu, la Bucharest Photo Week și Expoziția „Metropolight”, de David Gaberle (Cehia).

ORA 19:00 Education Point – Expozitie Simon Johansson – Across The Bridge

ORA 19:00 – Studio Foto Ambrotipescu – Atelier de Fotografie Antică

ORA 21 Gallery Cafe – sigur te-ai plimbat destul, așa că te chemăm la o petrecere dedicată pasionaților de fotografie. DJ-ul va fi Ivanna Ravac care ne învită să petrecem până-n zori! Doar e vineri, nu?

Până începe festivalul însă și ajungem la noaptea albă a fotografiei, hai să cunoaștem DJ-ul.

Bună Ivanna, în primul rând, ne bucurăm că vrei să fii alături de Bucharest Photo Week anul acesta.

Oh, n-aveți idee cât mă bucur EU! Facem show!

Esti DJ, actriță, model și PR. Putem spune că este o combinație destul de atipică de ocupații, cum ai ajuns tocmai pe drumul ăsta, asta ți-ai dorit de la început?

La început mi-am dorit să fiu Michael Jackson. Apoi balerină. Apoi dresoare de lei. După cum se vede, nimic nu a fost așa cum mi-am propus. Serios acum, tot ce mi-am dorit vreodată a fost ca oamenii să audă ce am de spus. Nu contează că o fac prin intermediul actoriei, a muzicii sau a propriului meu trup, important e că mesajul meu începe să fie auzit și că publicul își dorește să mă cunoască. Cât despre PR, asta a venit cumva în completarea tuturor celorlalte activități – mi-am dat seama că dacă mă pricep la a mă face ascultată, de ce nu i-aș ajuta și pe alții să facă la fel?

Abia te-ai intors de la a 8-a ediție de Vama Sub Lumini de Oscar, unde ai fost model și DJ la workshopul de nud. Cum a fost față de anul trecut, la ediția cu numărul 7?

Din punct de vedere artistic, aș zice că a fost mai bine, pentru că de data asta știam ce am de făcut, știam la ce să mă aștept și am avut mai mult timp să-mi gândesc show-ul, să-l fac mai concentrat, mai autentic. Cu toate astea, mi s-a părut că oamenii au fost mai puțin atenți pentru că, la fel ca și mine, știau la ce să se aștepte. Spre deosebire de anul trecut, fotografii s-au concentrat mai mult pe anatomie și mai puțin, mult! mai puțin pe ce aveam de transmis – iar ambele erau importante. Din păcate am văzut mult prea puține fotografii care să-mi fi surprins esența. Plănuiesc ca la anul, dacă voi mai fi invitată, să duc show-ul la un cu totul alt nivel.

Știu că anul trecut pe lângă succesul evenimentului, au apărut multe controverse. Nu o să te mai întreb de ce crezi că oamenii sunt deranjați de un trup în starea lui naturală, însă vreau să te întreb de ce anume ai nevoie ca să ai curajul să pui muzica care-ți place, nud?

Încă nu înțeleg de ce e lucrul ăsta privit ca un act de curaj. După primele mele apariții nud în fotografii sau în teatru am primit întrebări similare: cum de ai curajul? Curaj să ce? Să mă arăt publicului exact așa cum sunt? Să renunț la niște bucăți de material? Să dezvălui un lucru atât de banal precum sexul, pe care toată lumea îl cunoaște și îl posedă? Sincer, de fiecare dată când fac un performance nud, mi-e mai teamă că o să greșesc ceva în show decât de faptul că sunt goală.

Am văzut că urmează să lansezi un proiect cu FF Theatre, vrei să ne povestești mai multe despre asta?

În momentul în care răspund la aceste întrebări, FF Theatre se află în plină lansare! Sunt mândră să fiu unul dintre fondatorii unui nou teatru independent și să ajut la clădirea ideii că teatrul nu înseamnă snobism, prețiozitate, închistare, ci din contră, e un instrument care te poate aduce mai aproape de tine însuți. Vă aștept pe toți să aflați de ce suntem în stare – un prim pas ar fi să accesați site-ul.

21271053_858998347608125_8662933050100911317_n

(c) Cristian Oprescu Herman

La Gallery, pe 15 septembrie începând cu ora 21:00 vei pune muzică în cadrul festivalului, ce ai în minte mai exact pentru acest eveniment?

Tot ce îmi doresc e să le spun o poveste oamenilor care vor fi prezenți la eveniment, prin intermediul muzicii mele. Nu sunt genul de DJ care își calculează seturile la milimetru, din contră, prefer să îmi aleg o „stare”, o linie generală, în funcție de natura evenimentului la care sunt invitată, și să improvizez pe marginea ei.

Spre ce genuri muzicale te-ai concentrat în ultima vreme? Fie că vorbim de pus sau ascultat.

În ultima vreme ascult și pun mult hip-hop, trap, cu un pic de dub și hardcore. M-am detașat oarecum de metal și am început să explorez și alte zone pe care le neglijasem până acum. Probabil am ajuns la o saturație și acum încerc să echilibrez cumva balanța. În orice caz, spectrul meu muzical e împărțit în două: pe de-o parte e dur, agresiv, raw; pe de altă parte – languros, sexual, uneori chiar melancolic. Aleg muzica pe care o pot identifica în interiorul meu. E ca-n teatru – nu pot asculta ce nu cred. De exemplu, nu-mi place muzica fără spirit, nu mă pot identifica cu artiștii pe care-i simt slabi.

Ce le lipsește petrecerilor de acum? Mai toată lumea se plânge că “nu mai sunt ce au fost”.

PR-ul din mine crede că petrecerile de acum au nevoie să fie puțin lăsate în pace. A fost prea multă agitație în jurul vieții de noapte, cluburile au sufocat oamenii cu petreceri care mai de care mai fistichii, cu promoteri și hostesse din ce în ce mai agresivi, cu fel și fel de oferte. Iar DJul Ivanna susține că e nevoie de cluburi cu identitate, care să nu se mai ducă după val și să uite de unde au pornit, care să reînceapă să educe oamenii din punct de vedere muzical.

Care este principala diferență pe care o observi atunci când pui muzică într-un club, versus un eveniment precum Bucharest Photo Week sau VSLO?

Diferența e cumva legată de ce spuneam mai devreme. Din pricina uniformizării publicului de club, DJii au ajuns să fie toți o apă și-un pământ, niciunul nu se mai deosebește de ceilalți, pentru că asta e cererea. Când sunt în club (ORICE club!), sunt cumva nevoită să introduc în setul meu piese care nu mă reprezintă, pentru că scopul meu acolo e să distrez oamenii. Iar oamenii sunt atâââât de amestecați, nimeni nu mai știe unde și de ce se duce, toți dau năvală unde e loc. La evenimente precum BPW sau VSLO sunt complet liberă, știu că sunt acolo pentru a crea o atmosferă anume, nu pentru că X individ s-a îmbătat și cineva trebuie să-i pună „Hit the Road Jack” ca să danseze.

Ce mesaj le-ai transmite oamenilor care vin la petrecerile tale?

Două chestii:

1.Nu mai insistați să vă pun nu știu ce piesă, după ce v-am refuzat. Niște oameni mă plătesc ca să fiu acolo, deci lăsați-mă naibii să-mi fac meseria. Nu primesc șpagă, nu cedez la intimidări. Pur și simplu, nu!

2. Nu mai fiți oi și nu vă mai limitați la US top 40. Sunt gârle de muzică mișto în jurul vostru, la un click distanță. Învățați să dansați și altfel decât vă cântă radioul – și la propriu, și la figurat. Aflați ce vă place cu adevărat.

Acestea fiind spuse, ne vedem vineri, 15.09.2017, ora 21, Gallery Cafe, sunteți gata de petrecere?

4 Responses so far.

  1. […] ORA 21 Gallery Cafe – sigur te-ai plimbat destul, așa că te chemăm la o petrecere dedicată… […]

  2. […] Citește mai mult aici: http://bucharestphotoweek.ro/2017/09/07/ivanna-ravac-pune-muzica-la-noaptea-alba-a-fotografiei/ […]

  3. […] Citește mai mult aici: http://bucharestphotoweek.ro/2017/09/07/ivanna-ravac-pune-muzica-la-noaptea-alba-a-fotografiei/ […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *