Trupa care va concerta la Bucharest Photo Week – interviu Toutefois

15085638_333937216986243_2917934206557475963_nAnul acesta Bucharest Photo Week vă va întâmpina și cu un mini concert din partea Toutefois. Evenimentul va avea loc sâmbătă, pe 16 septembrie, în jurul orei 20, la Gallery Cafe, casa festivalului de pe strada Leonida, nr. 9-11.

Ne-am gândit că sigur v-ar plăcea să faceți cunoștință cu cei doi muzicieni înainte de evenimentul propriu zis, așa că ne-am hotărât să le luam un interviu.

Să-i cunoaștem pe Nadina și Vlad (Toutefois!)

Bună, Toutefois ne bucurăm tare că anul acesta Bucharest Photo Week va avea și o notă muzicală, având în vedere că evenimentul este despre fotografie. Totuși, înainte de micul concert, am vrea atât noi cât și publicul festivalului, să vă cunoaștem. Știm că sunteți un cuplu și cu siguranță arta se face mai fain în doi, așa că spune-ți-ne povestea voastră. Cum v-ați cunoscut și cum ați ajuns la Toutefois?

Salutare! În primul rând vă mulțumim frumos că ne-ați oferit ocazia de a fi alături de voi la acest eveniment. Cu siguranță arta nu înseamnă doar muzică sau doar fotografie. Ele se completează prin puterea creației de care oamenii se folosesc pentru a-i da viață.

N: Acum despre Toutefois :). Povestea este una frumoasă și, pe alocuri, personală. Totul a început în vara anului 2013, într-o sală de repetiții. Ne strânsesem o mână de oameni entuziasmați să punem la cale un nou album pentru formația de ska, RappaMuffin. Le lipsea acel ceva, o voce feminină. La invitația unui coleg de trupă comun am acceptat. Eu în acea perioadă, eram într-o formație de folk, numită Moldavia Folk. Într-un an a ieșit albumul „Laleaua Neagră”, pe care-l puteți asculta aici. A fost un an foarte bun.

După cum ați dedus așa ne-a cunoscut și noi (eu și Vlad). Așa a început povestea noastră.

În anul 2015 eram cu toții într-o perioadă de tranziție. Prin urmare, a venit timpul ca fiecare să meargă mai departe cu cariera sa. Nu câștigam din muzică, nici acum nu o facem, deși ne-am dori. Prin urmare, Vlad și cu mine ne-am mutat la București, unii au rămas în Iași, iar alții au plecat la Cluj. Ne-am divizat fiecare, în funcție de oportunități. Astfel a luat naștere Toutefois, deoarece, totuși = toutefois, simțeam nevoia să facem muzică.

Sunt mai multe părți într-un întreg. Așa că vă voi ruga să-mi spuneți câte ceva despre voi ca oameni, o scurtă descriere. Nadina, ai legătura!

Mulțumesc, Roger that! Am să încep prin a spune că, în ciuda aparențelor, sunt o persoană foarte timidă. Să vă spun o întâmplare: când am dat examenul de licență am făcut un atac de panică. Nimeni nu credea că e posibil „păi cum, tu? care urci pe scenă cu așa entuziasm și cu o așa o prezență de spirit”. Se poate! Numai eu știu cum, o dată, la un concurs de muzică, simțeam că-mi tremură șalvarii, dar muzica scoate tot timpul ce-i mai bun din mine. Nu sunt eu când când sunt pe scenă, sau poate că sunt.

De loc sunt, așa cum îi plăcea mamei mele să spună „de-acolo de unde se agață harta în cui”, adică din Vatra Dornei. Am făcut facultatea la Iași, iar acum iată-mă în București. Cine știe pe unde o să mai ajung în viața asta, am un spirit nomad.

Cu Nadina am mai avut șansa să discutăm, dar despre tine, Vlad, nu știm absolut nimic, spune-ne și tu câteva fraze despre tine. 🙂

Salut! Pot spune că, pentru mine magia a început odată ce am înțeles cum să mă exprim prin muzică. atunci când intrat în contact cu primele instrumente. Mi-a plăcut în mod deosebit chitara și de atunci n-am mai lăsat-o din mână.

Am avut ocazia sa urc pe scenă cu numeroase formații, să deschid concerte pentru artiști consacrați din țară și din afară (cum ar fi Coma, Emil, Conquering Lion) și mai mult, am avut un prilej deosebit să studiez subtilitățile chitarei alături de maieștrii Silviu Roman (la Iași) și S. Blake (în Brussels).

Alături de partea artistică, pentru noi muzicienii, tehnica o reprezintă o actualitate în fiecare zi – așa am reușit să folosesc toate tehnicile muzicale pe care le-am deprins pentru a compune muzică de jocuri și film și sunete. Astfel, în paralel și de multe ori împreună cu Nadine, am realizat coloane sonore la diferite jocuri. În muzica noastră live am integrat o parte din aparatura electronică pe care o folosim atunci când înregistrăm.

Ce este muzica pentru voi, de ce tocmai această formă de exprimare creativă?

N: La mine este simplu. De mică am tot cântat, cât de tare puteam și pe oriunde. Mai ales în scările de bloc, aveau o acustică excelentă. Știau toți vecinii când mă duceam la bunica. Mă bucuram când primeam atenție și laude de la oamenii mari, așa că mi-am zis că fac bine ceea ce fac și prin urmare, am continuat. Ulterior, la vârsta adolescenței, am luat-o ca pe o formă de exprimare, ca o modalitate de a expune sentimente și idei. Mai mult, aveam și vocea necesară să fac asta. În facultate am început să iau muzica în serios. Să o studiez, să merg la concursuri, să o simt cu adevărat și chiar să depun eforturi serioase în direcția asta. Acum a devenit ceva care mă ajută să merg înainte, mă face să vibrez din toți rărunchii. În timp, a devenit ușor, ușor, o parte din mine care crește, se transformă și se maturizează odată cu mine. Acum muzica sunt eu. Mi-ar plăcea să fac doar asta într-o zi.

V: Muzica este un limbaj universal pentru mine, e un fel de a da culoare timpului, pentru că fiecare măsură muzicală tocmai asta marchează.

Îmi place felul în care armonia completează melodia și ritmul. E o formă de artă foarte directă și sinceră. Am fost mereu surpins, la concerte sau la diverse evenimente cu sonorizare adecvată, de efectul acela subtil care apare când sunetul este bun, iar muzica potrivită și atmosfera plăcută. E sentimentul acela care-ți face firele de păr să vibreaze și în sine locul capată o sensibilatete aparte.

Care sunt genurile voastre preferate de ascultat, dar de cântat?

Ascultăm foarte multă muzică …. electronică, techno, muzică africană și cubaneză, jazz, flamenco și alte nebunii din astea. Când vine vorba de cântat, căutăm să descoperim muzică nouă de pe alte continente ale lumii, world music. Ritmuri tribale, spaniole, armonii de reggae, orice nebunie care se potrivește cu simțirea noastră.

Stilul pe care l-am abordat înclină mai mult spre jazz. Am încercat însă să-l împletim cu muzica folclorică românească și cu orice altceva am simțit potrivit momentului.

Care este secretul de a scăpa de emoții pe scenă, cum te poți bucura pur și simplu de moment?

Să fim sinceri, dacă v-am spune nu ar mai fi un secret. Totuși, cel mai important în a scăpa de emoții este să faci cu plăcere ceea ce faci și să ai mult exercițiu în spate. În cazul nostru stau foarte multe repetiții. Atunci când ai încredere că ceea ce faci este bine scapi foarte ușor de emoții. În plus, nu credem că trebuie să scapi cu totul de emoții. Acestea ne fac umani și dau originalitate. Asta înseamnă să te poți bucura de moment, să fii om, să te emoționezi, să improvizezi pe loc și să uiți de alte nebunii zilnice. Să fii acolo, să fii prezent. Să-ți simți picioarele bine înfipte în pământ, să-ți simți respirația, să simți atingerea fiecărei corzi, fiecare vibrație. Știi…? E ca o formă de a te regăsi.

15135958_333937220319576_1151999871362123543_n

Unde vă pot asculta oamenii de obicei live offline?

Acum încercăm să găsim mai multe locații cu care să colaborăm, mai ales că vine sezonul rece. Vara asta am făcut street performing în Centrul Vechi al Bucureștiului. În weekend încă aveți șanse foarte mari să ne întâlniți pe Lipscani. Undeva. Nu avem un loc fix, dar de regulă ne place să stăm în față la Cărturești Carusel. În rest, am mai avut ocazia să cântăm la Roaba de Cultură, în parcul de la Mogoșoaia, Sofar București, L’autographe Cafe.

De fiecare dată anunțăm pe pagina noastră de facebook unde este următorul concert. Prin urmare, vă invităm cu drag să ne urmăriți.

Putem spera la un album?

Da. Cu siguranță. Lucrăm acum la unul, care ușor, ușor, va fi disponibil tuturor celor care vor avea plăcerea să ne asculte. Nu vrem să ne aruncăm în promisiuni și să spunem că la sfârșitul anului va fi public, dar cel târziu în primul trimestru din 2018 e posibil să fie gata de ascultat. Durează puțin deoarce noi ne facem singuri înregistrările, mix & master. Totul la noi e DIY, diect în sufragerie.

Povesti-ți-mi un moment diferit dintr-un concert sau care are legătură cu muzica voastră și pe care nu-l veți uita niciodată și de ce.

N: Era vara anului 2013, soare, cald și multe emoții. Combinația perfectă. Abia îi cunoscusem pe băieți si eram emoționată. Nu eram obișnuită cu evenimente spontane și mi se părea ceva deosebit, diferit de ce făcusem până atunci. Totuși, timpul nu a stat în loc, așa cum simțeam eu. Băieții au început primele acorduri și ritmuri ale unei melodii de intro, Alex Hobincu (vocea de pe atunci) a început să cânte și parcă totul a început să capete o formă omogenă, firească și naturală, pe care oamenii o puteau simții.

Ei bine, atunci am simțit cu adevărat muzica. Atunci am învățat că trebuie să cânt tare, cu suflet și să vibrez, dacă vreau ca cei ce ascultă să vibreze odată cu muzica noastră.

Restul e istorie. Și în ziua asta aleg să cânt, să fiu aproape de oameni.

Ceva ce ar trebui să știm legat de concertul din cadrul festivalului sau vreți să rămână totul o surpriză?

Cântăm live și această acțiune, în sine, vine la pachet cu surprize, inclusiv pentru noi. Ce ar trebui să știți voi, probabil știți deja. Dacă nu, atunci de ce să dăm spoilere? Oricum, pe curioși îi invităm să ne asculte pe pagina noastră de SoundCloud sau de Facebook să-și facă o idee. Bineînțeles, avem și un blog pe care încercăm să ținem o agendă a ceea ce facem.

Ne vedem pe 16 septembrie!

Save

One Response so far.

  1. […] Și pentru că ne vom apropia cu pași repezi de închierea festivalului, de la ora 18:00 spectatorii și fotografii pot veni la PHOTO Garage Sale, la Gallery și vor putea apoi să se bucure de concertul Toutefois, începând cu ora 20:00. […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *