Expoziția „Viața și întâmplările din jurul podului de la Blejoi”, de Andrei Baciu

expozitieLuni, 11 septembrie 2017, începând cu ora 19, la Gallery,  în deschiderea celei de-a patra ediții Bucharest Photo Week, avem bucuria de a vernisa o expoziție deosebită, semnată de Andrei Baciu: „Viața și întâmplările din jurul podului de la Blejoi”.

Despre expoziție, l-am lăsat chiar pe artist să ne spună câteva vorbe, mai jos:

„Spune înțeleptul că, la o primă privire, anume aceea a cuiva încâlcit cu totul în mreaja feroce a aparențelor, a lumii de carne și de țărână, o piatră este doar o piatră. Apoi, pentru omul care începe să se trezească și să simtă că, dincolo de ceea ce văd ochii trupești, se află și Altceva, o piatră nu mai este o piatră. În fine, când cel ce înainte era doar un neinițiat ajunge  să respire aerul dulce al rosturilor supravizibile ce ne cheamă, de fapt, pe toți, o piatră se transformă din nou într-o piatră – tocmai pentru că, din acest punct al vieții, a ajuns să-i înțeleagă adevărata sa menire.

E drept acum, un pod nu este o piatră și, în ceea ce îl privește pe subsemnatul, nu știe nici el foarte exact dacă și cât de departe se va fi aflând pe vreo cale a devenirii. Numai că, până la urmă, picioarele, măcar, ale podului de cale ferată din Blejoi, pe care astăzi rar se mai târâie vreun tren rătăcit, sunt tot din piatră. Și, în al doilea rând, deși trec pe lângă el, pe podul paralel, de mașini, de o viață, abia de curând am început să îmi dau seama că, ați ghicit, acesta și împrejurimile sale nu sunt doar ceea ce par din viteză.

Într-adevăr, dacă, fără vreun obiectiv precis, te plimbi pe el încoace și-ncolo ori dacă te învârți în jurul lui, pe un mal sau celălalt al Teleajănului, ori chiar sub el, profitând eventual și de șoseaua care coboară dinspre drumul principal și merge puțin paralel cu râul, riști, statistic vorbind, să fii complet dezamăgit. Ba parcă te indispune și ți se lipește de cerul gurii seceta perioadelor în care nu se întâmplă nimic semnificativ, a perioadelor, cum ar veni, de lung repaus într-ale profanului.

Dar, la răstimpuri și din senin parcă, puseuri de timp fermecat inundă totul cu a lor lumină străluminie. Oameni și biciclete, păsări, câini și cai – bașca peștii din apă –, copii la joacă sau mergând la școală, adulți îndreptându-se spre serviciu pe lângă cantonul părăsit, pescari, bătrâni cu sarcini sau făcându-și de lucru, câte unul, câte doi, câte câți vrei, unii având chef de vorbă, alții nu, rar deranjați de fotograful care le dă târcoale, aceștia toți devin subit actori într-o piesă tainică în care nici măcar nu știu că joacă, însă o piesă nu mai puțin reală, pe care autorul acestor rânduri nu poate decât a se strădui să o consemneze cu ajutorul aparatului de la gât.

Căci, da, cel din urmă s-a declanșat numai atunci când a simțit acele clipe ce urcă, dinspre părelnic, înspre esență, din material, în supravizibil, de la denotativ, la metaforă. Și, cum cele de sus încep de fapt imediat de pe pământ, înseamnă că orice metaforă este, ori poate fi, o scară. Iar o scară, știm cu toții, este așa, ca un pod ridicat în picioare. Așa, un pod care tocmai a înviat dintre cei morți.”

festival de fotografie

(c) Andrei Baciu

Dacă vreți să descoperiți mai multe despre fotografiile lui Andrei Baciu, vă invităm să descărcați  de pe platforma Liternet și ebook-urile sale, AICI:

De asemenea, pe 12 septembrie, tot în cadrul Bucharest Photo Week, în colaborare cu F64, Andrei Baciu va fi invitat într-o ediție specială Marțea foto, LIVE la F64, alături de Cristian Bassa. Cei doi vor povesti despre metaforă în fotografie. Revenim curând cu detalii și despre acest eveniment.

expozitie

(c) Andrei Baciu

bucharest photo week 2017

(c) Andrei Baciu

Despre Andrei Baciu:

Convingerea fermă a lui Andrei Baciu este că între fotografie şi poezie nu există, de fapt, nici o graniţă. Fotografia este, asemeni celeilalte, plină de lirism, căci undeva, acolo sus, ele se întâlnesc, se con–topesc. Fotogralism.

Dacă literatura caută, prin cuvinte, Cuvântul, fotografia revelează lumina din Lumină. Aceasta este premiza demersului de exprimare vizuală al lui Andrei. Fascinat până la obsesie de puterea fotografiei de a mărturisi despre lume că e „bună prin scop, frumoasă ca facere, complexă ca vieţuire şi spirituală prin materialitate” (Horia Bernea), autorul încearcă să (îşi) confirme şi el, după puteri, această afirmaţie.

Andrei locuieşte, de când se ştie, în comuna Măgurele, județul Prahova. Doctor în literatură şi profesor la un liceu din apropiere, publică fotografii şi articole în diferite reviste şi site-uri, naţionale şi de aiurea, fiind în același timp coautor al volumului „De ce fotografia?”. Dacă se întâmplă să vă aflaţi în vreo plimbare pe dealurile de lângă satul lui, aveţi mari şanse să daţi pe acolo şi peste el.

 

 

 

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *